Filosoful Gabriel Liiceanu a reușit să stârnească reacții dintre cele mai diverse atât din partea credincioșilor, cât și din cea a acelora care mai degrabă nu cred. Motivul este cea mai recentă apariție editorială sub semnătura sa, „Isus al meu”.
5 citate controversate din „Isus al meu”:
- Teologia își creează complicații mitice pe care apoi nu știe cum să le introducă în real. Ea seamănă cu cineva care ar face un ghem și care apoi, desfăcându-l, se încurcă în fire. Cel mai tare se încâlcește în dogma Sfintei Treimi, a uniunii ipostatice și în cea a fecioriei Mariei.
- Biblia invită la cele mai diverse lecturi. Ceea ce pentru un cititor „detașat” al Bibliei este metaforă, pentru un credincios habotnic este adevăr ad litteram. Ceea ce pentru unii cititori este, să zicem, doar un simbol al purității (nașterea lui Isus dintr-o fecioară) pentru un mistic este feciorie suprafirească, păstrată atât în ciuda actului conceperii, cât și al nașterii ca atare.
- Tot ceea ce în Biblie reprezintă elemente de poveste (…) este revendicat de credință ca adevăr pur și simplu. (…) dar ce-ar fi ca, dincolo de basm și de credința în basm, să ne bucurăm de parabolă și pildă?
- S-a ajuns de la Isus, de la Dumnezeul ce purta pe el o cămașă de câțiva șekeli, la patriarhul unei Biserici de azi care, de la brâu în sus, poartă prin lume câteva zeci de mii de euro. Să înalți o asemenea instituție de mormântul celui care și-a asumat suprema sărăcie lumească drept mod de viață!
- Crezi în dumnezeu atâta timp cât faci binele. Și când stai de vorbă cu El în ascuns. Nimic altceva nu-ți certifică credința. Tot restul, în afara dialogului intim cu conștiința ta mai bună, e coregrafie. Suntem divini doar în măsura în care alegem și facem binele.
„Isus al meu” a fost publicată la editura Humanitas și poate fi cumpărată de la librăriile din țară, cât și online.
Citește și:
Cum arăta Cazinoul din Constanța înainte să cadă în paragină. Fotografii de colecție.