În cadrul emisiunii Cooltura, de la Televiziunea Română, Mirela Nagâț l-a avut invitat pe Andrei Pleșu, într-un cadru aniversar marcat de cei 70 de ani pe care scriitorul i-a împlinit în acest an. „La 70 de ani te concentrezi pe viața contemplativă, ceea ce nu e puțin lucru”, admite Pleșu, într-o confesiune care captează urechea ascultătorului.
Mai jos, vă prezentăm patru idei pe care le considerăm esențiale din discursul scriitorului, care s-a referit la cum se raportează la bătrânețe, la cultură și la prăpastia tot mai adâncă dintre generații:
- Primul meu gând legat de bătrânețe e legat de bătrânii mei. Eu nu aș fi fost cine sunt și nu aș fi avut atâtea reușite dacă nu m-aș fi întâlnit în tinerețe cu mai mulți bătrâni. Acei oameni îmi sunt repere, ei au fost șansa vieții mele. Mă gândesc la Constantin Noica, la Alexandru Paleologu, la Alexandru Dragomir, la Părintele Galeriu și tot așa. Aceștia au fost oamnei bine așezați, dar nu anchilozați. Au darul de a fi modele fără să te încarce cu prestigiul lor.
- Pentru mine, ce aduce bun bătrânețea este o curiozitate de alt tip decât cea de până acum. Sunt curios de cum arată finalul, cum arată trecerea. Teama de moarte îmi e înlocuită de curiozitate.
- Modelul de formare a generațiilor de astăzi e mai degrabă ruptura. Nevoia de independență, nevoia de autonomie, de distanță. Ceea ce implică un fel de privire mai critică asupra celor mai în vârstă. Acum, senzația este că bătrânii încurcă, monopolizează și disprețuiesc.
- Conceptul de cultură s-a modificat și din cauza instrumentarului tehnologic nou și din cauza școlii care este diferită astăzi. Astăzi, cultura este tratată ca un depozit. Apeși pe un buton, se deschide ușa, intri și îți iei ce trebuie. Pe vremea mea, cultura era un drum, era căutare, era curiozitate. De multe ori, drumul până la găsirea răspunsului dorit era mai important decât răspunsul în sine. Acum, cultura e acolo și poți apela la ea oricând.
