În Roma antică, în timpul domniei lui Augustus, adulterul era o mare problemă. Sexul era ceva ce se putea „găsi” la orice colț. Nu vorbim doar despre o sumedenie de bordeluri, ci și despre numeroși tineri care făceau sex în afara căsătoriei.
Adulterul devenise o problemă serioasă, iar divorțurile deveneau tot mai frecvente. Augustus credea că tinerii nu se căsătoresc pentru că vedeau în căsătorie doar o cale prin care ar putea fi foarte ușor înșelați, dar nici nu aveau nevoie de căsătorie din moment ce se puteau culca cu cine voiau fără a suporta niciun fel de consecințe. Aceasta l-a îndemnat pe Augustus să adopte o serie de legi care au avut ca scop să pună capăt acestei probleme și să „repare” valorile tradiționale ale familiei roman (sună cunoscut?).
A pus la bătaie 2 planuri prin care spera să așeze lucrurile pe un făgaș normal:
- Femeile care erau prinse înșelând erau executate. Bărbații erau și ei pedepsiți brutal, dar nu la fel de rău ca femeile.
- Statul urma să plătească o anumită sumă de bani sau să ofere beneficii fiscale per copil dacă părinții erau căstătoriți.
Primul plan a fost un eșec total, dar planul 2 i-a făcut pe oameni să aibă câțiva copii în plus tocmai pentru a beneficia de aceste scutiri fiscale.
Nimeni din Roma, nu a luat în serios interdicția lui Augustus privind adulterul. Cea mai mare problemă a fost însuși Augustus, despre care se știa că trăiește în păcatul adulterului.
În plus, fiica lui Augustus, Julia, avea reputația de a fi o „curvă notorie”. Despre Julia se știe că era căsătorită cu Tiberius și că, se încurca cu fiecare bărbat roman important pe care-l întâlnea. Aceste motive au fost cele care i-au făcut pe oameni să considere planul 1 o ipocrizie stupidă.
Inițiativa privind pedepsirea adulterului a fost considerată drept principala greșeală de politică internă inițiată de Augustus în timpul domniei sale. Este o pată neagră pe domnia lui, de altfel sterilă.
Citește și
