The Independent
Așadar, cel mai spectaculos campionat de fotbal din lume s-a întors. Numai că, de această dată, spre deosebire de alți ani, există senzația că mult așteptata revenire pălește cumva încă în umbra Cupei Mondiale din Rusia. Vara aceasta, totul a fost mai rezervat. Debutul noului sezon nu a stârnit până acum aceeași energie și emoție, iar atenția noastră pare a nu mai fi la fel de concentrată asupra uriașilor din prima ligă.
Iar asta se datorează poate și faptului că aceasta a fost cea mai scurtă pauză dintre finala Cupei Mondiale și debutul unui nou sezon fotbalistic național din 1966: doar 26 de zile. Fanii nu prea au avut timp la dispoziție să respire puțin. Jucătorii, nici atât.
Cu toate acestea, un singur lucru pare că nu se va schimba: supremația lui Manchester City.
Așteptările sunt la cele mai înalte cote din partea tuturor, parcă mai puțin din partea lui Pep Guardiola, managerul lui City, care își ține în gardă elevii repetând obsesiv cum va fi imposibil de replicat sezonul trecut, în care clubul său a doborât record după record. Cu toate acestea, prestația din Supercupa Angliei (2-0 cu Chelsea) arată un Manchester City extraordinar de bine pregătit fizic, cu o poftă de joc formidabilă. Iar numai prin acest simplu fapt, că au jucat atât de bine încă din primul meci, City a reușit să impresioneze.
Forța celor de la City pare că este lucrul de care era nevoie pentru a ieși din ciclicitatea ultimului deceniu în care nicio echipă nu a mai reușit să își apere titlul de campioană de la Manchester United în 2009.
Cea mai în măsură echipă să împiedice acest lucru pare a fi Liverpool, care visează din nou cu ochii deschiși (pentru câta oară!?) la titlul izbăvitor, primul din era Premier League, care ar pune capăt unei secete de campionate câștigate de 29 de ani. Clubul lui Jurgen Klopp pare că a fost singurul care s-a orientat către ținte mai înalte în această perioadă de transferuri. Cormoranii sunt, cumva, singurii care pare că s-au ținut de o strategie sănătoasă, ce are ca finalitate obiectivul câștigării mult râvnitului titlu de campioană.
Numai că marea problemă a lui Liverpool nu a fost niciodată reprezentată de marile meciuri (ultimele două dueluri directe cu City relevă acest lucru prin două victorii), ci de constanța rezultatelor dincolo de celebrele vârfuri de formă.
Cât despre celelalte echipe care se vor duela pentru un loc printre primele șase cluburi de la finalul sezonului, lucrurile par, din nou, clare: Tottenham Hotspur, Manchester United, Arsenal și Chelsea par a fi continuările firești ale favoritelor.
La Arsenal și Chelsea lucrurile sunt noi: Unay Emeri are extrem de dificila misiune de a-l înlocui pe legendarul Arsene Wenger pe banca tunarilor, în timp ce Maurizio Sarri va trebui să se obișnuiască fără tutunul de pe banca lui Napoli și să îi facă pe plac miliardarului rus Roman Abramovich. La Tottenham lucrurile par a intra pe făgașul normal, cu noul stadion intrat pe ultima sută de metri înainte de inaugurare. La United, The Special One Mourinho pare a fi cel mai agitat dintre toți. Veșnic nemulțumit și preocupat de inactivitatea clubului pe care îl conduce pe piața transferurilor, portughezul nu pare deloc fericit și încrezător în șansele diavolilor de a câștiga titlul de campioană.
Dincolo de toate analizele, sezonul pare deschis pentru toată lumea. Dar așa a părut și în ultimii ani, când, dincolo de fotbalul electrizant și spectacolul oferit de cluburi, a lipsit drama. Nu ne rămâne decât să sperăm că acest an nu va mai fi la fel.
