Nu am fost niciodată genul de persoană care să aleagă cel mai ușor drum.
Prefer să merg pe scări decât să iau liftul, să merg pe jos 1 kilometru decât să chem un Uber și, printre altele, nu am folosit niciodată butonul de „like” al Facebook.
Folosesc Facebook încă din 2007, iar când au lansat butonul „like”, nu am știut ce să cred. Deodată, printr-un simplu click, ai putut da un feedback pozitiv tuturor postărilor banale și fără pic de umor. La momentul respectiv, această schimbare nu era percepută drept foarte importantă, dar, cu timpul, a alterat Facebookul în esența lui. Butonul de Like a transformat rapid întreaga rețea socială într-o competiție. Asta dinainte să comparăm numărul de prieteni pe care îi aveam.
Am perceput această schimbare ca fiind una negativă. Totul se transformase în ceva mult prea ușor. Acum, între noi fie vorba, cât de mult din ceea ce „apreciezi” iubești cu adevărat? Câte dintre postările pe care le vezi zi de zi îți plac în adevăratul sens al cuvântului și pe câte le ”likeuiești” doar dintr-un banal gest mecanic? […]
Dacă mă lansez într-o acțiune care nu reflectă intențiile mele, simt că mint.
Adevărul este că niciodată acel deget în semn de „ok” nu a ilustrat cu adevărat ceea ce simt. Dacă mă lansez într-o acțiune care nu reflectă intențiile mele, simt că mint. De aceea, de fiecare dată când o postare îmi captează atenția, mă rezum la comentat. […]
Îmi pare rău când cineva se simte prost că nu îi apreciez o anumită postare, însă, în același timp, nu vreau să mint prin „like”-urile de pe Facebook. Prefer să fiu acuzat de ignoranță decât să mă simt ipocrit.
(fragment din opinia semnată de Peter Allen Clark pentru Mashable)
(sursa foto: The Telegraph)
