Astăzi stăm de vorbă cu Doina Vitu, un artist plastic desăvârșit și un om visător. Pricipala sa sursă de inspirație e natura, iar în abordările sale, urmează stilul de artă tradițională și realismul.
Cine este Doina Vitu?
doina.vitu (Doina Rusu după căsătorie) este un artist plastic român, născut în Republica Moldova și stabilită recent în Marea Britanie. Este un om ce își dorește sa aducă iubitorilor de arta picturi pentru toate gusturile, dar în mare parte urmează stilul de arta tradițională și realismul. Prin picturile sale pune accentul pe tema naturii, alegând peisajele (marine sau terestre) drept punte cu care privitorii să conștientizeze cât de frumoasă este natura și să o protejeze.
De unde a apărut pasiunea pentru artă, pentru pictură?
Povestea a pornit cumva din copilărie, când mama în loc sa îmi deseneze tema pentru acasă, m-a îndemnat sa merg în grădina, să-mi aleg o floare și să o desenez eu așa cum o văd. De atunci am fost cumva atrasă de procesul de a observa lucrurile din jurul meu și de a le reproduce în felul meu pe hârtie. Mai târziu am frecventat un after-school de pictură, dar pentru că nu aveam libertatea creației acolo, în perioada adolescenței am abandonat culorile și am revenit abia în ultimii ani de facultate, după ce am mers prima oară la munte cu cortul. Deconectarea de la civilizație a fost ca o revelație, m-am simțit vie, m-am simțit fericită acolo și mi-am dorit sa pictez acel loc, ca sa pot să-l revăd zilnic. Odată ce am pictat acel loc, a renăscut dragostea pentru pictură și mi-am dorit să pot să imortalizez cât mai multe astfel de locuri.
Care sunt sursele tale de inspirația?
Desigur cea mai mare sursă de inspirație este natura, că doar același peisaj poate să transmită nenumărate stări în funcție de lumină, culori și mai ales cer. Imaginează-ți un câmp întins în mijlocul căruia este un singur copac, iar această imagine e diferită primăvara, vara, toamna, iarna, e diferită dimineața, e diferită când e soare sau când plouă și așa mai departe. Ceea ce avem în jurul nostru este impresionant și trebuie doar să deschidem ochii pentru a vedea.
Care este subiectul în care te regăsești cel mai bine și pe care alegi cel mai des să îl transpui în culoare?
O sa mă repet, dar la momentul actual Natura este subiectul cel mai tratat desigur: peisajele montane, pădurile de brazi și mări sau oceane, pentru că tare mi-e frica că vom vedea păduri și mări curate doar în picturi.
Sunt fascinată și de pictura abstractă, doar că aceasta este încă un subiect rar tratat de mine.
Ce înseamnă crearea unui tablou? Care sunt pașii pe care îi urmezi și cât durează procesul de creație?
Un tablou cere multă atenție și concentrare, iar primul pas este să găsești o referință potrivită, iar în zilele noastre acest lucru devine din ce în ce mai greu din cauza drepturilor de autor (e riscant să iei o poză random de pe net și să o folosești drept referință, există posibilitatea să fii învinovățit de plagiat). Atunci când pictez un peisaj la comandă, știu că poza respectivă este din arhiva beneficiarului.
Următorul pas în crearea tabloului este acela de a pregăti suprafața de lucru și dacă este vorba de o pânza din comerț trebuie să mă asigur că are aplicat cel puțin două straturi de primer, dacă acestea sunt absente, o să le aplic eu, iar după uscarea acestora voi pregăti deja baza picturii propriu-zise. Asta presupune fie desenul în creion și apoi eboșa (underpainting) fie mai întâi eboșa și apoi desenul în creion. Eboșa poate fi și ea de câteva feluri, iar ordinea acestor pași depinde de complexitatea tabloului. Dacă e vorba de pictură în ulei (ceea ce fac eu mai des) atunci aici trebuie să aștept o zi sau două ca acest prim strat să se usuce. După uscarea primului strat, voi reveni cu următoarele și zic următoarele pentru că pictura în straturi este cea care lucrează pentru mine. În momentul în care am terminat să adaug detalii, voi lasă pictura la uscat, iar procesul de uscare trebuie să dureze cel puțin 3 săptămâni (iar uneori și mai mult dacă stratul de vopsea este mai gros), înainte să aplic stratul de lac protector, iar după uscarea lacului protector mă semnez și aplic penele de lemn în sașiu.
Așadar, crearea unui tablou înseamnă dăruire și spun asta pentru că toți acești pași trebuiesc făcuți cu drag și cu răbdare, fără răbdare nu am avea calitate și nu am transmite nimic. Ar fi o pictură fără suflet și care cel mai probabil nu va trăi mult. Și este uneori frustrant când cei care comandă un tablou nu înțeleg de ce durează atât de mult, mai ales că de obicei se lucrează la câteva picturi o dată: cât se usucă un strat la una, îl faci pe altul la cealaltă, dar asta e partea despre care rar se vorbește.
Dacă ar fi să transpui personalitatea ta într-un tablou, cum ar arăta și cum l-ai putea descrie?
Am făcut la un moment dat o pictură pe care la final am numit-o “autoportret”. A fost cumva judecată treaba asta pentru că nu ilustra vreo față sau măcar un caracter, ci era mai degrabă o interpretare cumva abstractă a unui peisaj. Aveam nori pe care era scris în repetate rânduri cuvântul “fear”, aveam o apa adâncă, aveam o ploaie, iar în spatele lor aveam aplicată o foiță aurie drept lumina soarelui. Am pictat imaginea aceea fără referință, doar din ceea ce am simțit și a fost cumva o chimie între subconștient și pensule pentru că am ales și gama cromatică preferată și stilul, dar și mesajul, acela că după nori e mereu soare.
Cum percepe publicul din România arta pe care o creezi?
Aș vrea să cred că publicul din România este pe o lungime de undă cu ceea ce creez eu, nu știu dacă e vorba doar de stilul abordat care este cumva mai aproape de oameni sau e altceva. Suntem în era în care pictura abstractă și arta decorativă primează în amenajările interioare propuse de arhitecți și probabil undeva în adâncul sufletului aș putea spune că e frustrant să vezi că este ales alt tip de artă, care de multe ori presupune mai puțin timp investit sau un print în locul unei picturi tradiționale care are săptămâni de lucru, ani de practică și care va trăi cel puțin o sută de ani. Da, într-adevăr fac și eu picturi abstracte la cerere și urmez și acolo toți pașii necesari ca rezultatul final să trăiască cât mai mulți ani, dar la momentul actual pictura realistă este ceea ce îmi doresc să promovez și sunt convinsă că acest tip de artă este pentru oamenii simpli, pentru oamenii care nu au pierdut conexiunea cu natura și o prețuiesc. Iar cel mai mult mă bucură când oamenii care locuiesc în afara României mă roagă sa le pictez un colț din peisajele natale ca să se bucure în fiecare zi de imaginea de acasă, pusă pe peretele unei țări străine.
Care este lucrarea de care ești cea mai mândră?
E greu să spun că am o singura lucrare de care sunt mândra. Sunt mândră de toate picturile mele pentru că la final ele pot transmite o emoție.
Pot spune doar că locuri aparte pentru mine au lucrările “exod 1” și “exod 2” pentru mesajul pe care îl poarta. Lucrările “exod” conțin imagini de orașe mari, super dezvoltate (blocuri înalte, reclame, cabluri, mașini – ceea cu ce suntem obișnuiți să vedem) în mijlocul cărora avem animale sălbatice care riscă să dispară. Scopul lucrărilor este acela de a arată că animalele sălbatice sunt în continuare alungate din habitatele lor naturale din cauza dezvoltării și extinderii urbane observată peste tot în lume. În aceste două picturi, animalele intră în oraș în căutarea unei locuințe. Culorile alese sunt închise, subliniind astfel gravitatea situației.
Ce sfat i-ai oferi unui artist la început de drum?
O să sune clișeic, dar l-aș îndemna să lucreze cât mai mult. Din propria experiență o să spun că nu există o școală mai bună decât practica. Cu cât un artist va picta/crea mai mult, cu atât tehnica va deveni mai desăvârșită. Uneori nici nu ai nevoie de teorie dacă nu ți-e frică să experimentezi și să testezi lucruri noi. Prin lucru, un artist va înțelege ce pași sunt esențiali, va înțelege ce metode de lucru îi sunt mai la îndemână, dar și ce materiale vor lucra pentru el, iar apoi i-aș mai spune tânărului artist să nu cedeze, chiar dacă toată lumea îi spune că ceea ce face nu e suficient sau că nu e serios.
Cum crezi că va arăta viitorul tău ca artist plastic?
Sunt un om visător și sper din suflet ca viitorul să fie acela unde e mai bine pentru toți.
Citește și Tonic Blend – un brand inedit care produce o băutură cu adevărat specială.
Sursă foto: Doina Vitu
