Situația asta paradoxală din fotbalul românesc explică perfect esența acestei țări. Totul este un paradox, o absurditate, un neînțeles. Cine o fi râs de noi în halul ăsta, nu îmi dau seama. Ce-a fost bun atunci, nu mai e acum. Ce e bun acum, nu ne-a servit atunci. O adunătură de perplexități, un amalgam de bancuri transformate în realitate. Totul pare a fi cu susul în jos în România. Cineva spunea minunat cândva că „România este țara unde agricultura e în aer, iar aviația la pământ”. Greu poate fi contrazis.
Fotbalul românesc, pâinea și circul din fiecare zi, ne servește un alt paradox demn de cărțile cu istorii nefericite. Nu că am fi făcut noi mari performanțe de-a lungul istoriei, dar am mai mișcat cât de cât, pe ici, pe colo. În orice caz, am obținut rezultate mult peste infrastructura vremurilor care lipsea cu desăvârșire: stadioane execrabile, comuniste, pline de rugini și igrasii, cu gazoane identitice cu plantațiile de orez. Terenuri de antrenament lipsă, niciun stadion decent în toată țara (săne aducem aminte de epicul România – Danemarca de pe vechiul Lia Manoliu, care s-a jucat pe plajă, fără să exagerăm), naiba știe cum au reușit echipele alea câte au fost să scoată capul prin Europa. Culmea, când ne era mai rău, a părut că ne este și bine pe plan sportiv.
Ce este și ce va fi
Dar lucrurile au evoluat. România a intrat în Uniunea Europeană, țara a progresat din punct de vedere economic, iar infrastructura a început să apară. Au apărut Arena Națională, Cluj Arena, Ion Oblemenco, Ilie Oană, stadionul CFR tot din Cluj, stadionul de la Târgu Jiu… Adevărate stadioane! Mai mult, acum se pregătesc să apară stadioanele Giulești, Arcul de Triumf și Ghencea (toate București), UTA (Arad), Sfântu Gheorghe. Unde mai punem că la Timișoara, Oradea, Brașov, Târgoviște, Iași, Constanța lucrurile o vor lua din loc cât de curând…
Toate acestea sunt stadioane de 5 stele, cu care România chiar se poate mândri și cu care speră să organizeze Campionatul European de fotbal din 2028. Minunat, doar că avem o problemă: fotbalul lipsește cu desăvârșire. Rămâne să ne punem baza în Delia, Irina Rimes și ce artiști or mai veni de afară. Doar așa se vor mai umple.
Citește și:
Campania electorală. Asta ne mai lipsea
