Lupta cu boala cauzată de coronavirus este doar debutul unei crize de proporții. Greul abia începe pentru toată lumea, urmele adânci lăsate de COVID-19 în economia mondială neputând fi trecute cu vederea.
Așadar, după câteva luni de izolare și panică în care ne vom bucura dacă am scăpat neatinși de problemele respiratorii, vom fi nevoiți să ne întoarcem la viața obișnuită. Vorba vine „obișnuită”, pentru că aceasta probabil că nu va mai semăna cu ceea ce știam noi. În linii mari, trebuie să ne așteptăm la următoarele:
– sute de mii de români vor rămâne fără locuri de muncă;
– zeci de mii de români care au lucrat în străinătate nu vor avea unde să se întoarcă la serviciu;
– afacerile mici și mijlocii vor dispărea în majoritate covârșitoare, aproape indiferent de domeniu;
– cursul valutar va pune o presiune de nedescris pe bugetul țării și al nostru al tuturor.
Industriile cad una după alta
Deși pare apocaliptic și greu de imaginat, filmul acesta este mai plauzibil decât ne-am fi dorit. În acest moment, sunt în colaps toate frizeriile, librăriile, barurile, cluburile, cabinetele stomatologice, restaurantele, piețele, pariurile, băncile, florăriile, fast-food-urile, papetăriile, teatrele, cinematografele, cofetăriile și tot ce mai puteți vedea cu ochii de la geamul balconului. Lipsa activității echivalează cu lipsa veniturilor, ceea ce înseamnă, în această ordine, faliment, șomaj, sărăcie.
După cum spuneam, greul abia începe, iar cu un euro care o va lua razna, ne vom aștepta la scumpiri în valuri. Rate mai mari, chirii mai mari, mâncare mai scumpă, totul transformându-se în ceva mult mai greu de atins. Industriile vor cădea una după alta: concerte, evenimente, cultură, turism, imobiliare… Totul va deveni un lux pe care mult prea puțini și-l vor putea permite. De aici rezultă alți șomeri, bani și mai puțini, viață tot mai grea.
Am terminat? Nici pe departe. Spitalele sunt aproape de colaps, școlile sunt amenințate de înghețarea anului, bătrânilor le va fi frică să mai iasă din casă… Sportul, cultura și divertismentul din România, și așa greu încercate de lipsa banilor, nu vor mai reprezenta nici ele hrana spirituală de care oamenii au nevoie, pentru că, cel mai probabil, nu va mai avea cine să le ofere.
Așadar, ne vor trebui ani pentru a ne întoarce la viața de acum 1-2 luni. Un scenariu perfect de blockbuster american cu final previzibil și fericit. Doar că, după cum știm, de cele mai multe ori viața bate filmul. Iar în acest caz, finalul pare mai degrabă unul deschis tuturor posibilităților.
Citește și: COVID-19 ne poate afecta mai mult mental. Note de jurnal
