Isteria a lovit din nou România. Iată o afirmație care nu își pierde valabilitatea și care tinde să ne lase din ce în ce mai impasibili odată cu trecerea timpului. Asta pentru că, în ziua de astăzi, a fi ofensat nu mai reprezintă o excepție de la cotidian, ci a devenit regulă în toată puterea cuvântului.
Dar să revenim la isteria de la început. De această dată, subiectul de serviciu s-a nimerit a fi filosoful Mihai Șora (102 ani), care a acceptat să facă parte dintr-o campanie publicitară a Emag. Până aici nimic neobișnuit. Doar că această campanie are un mesaj puternic, referitor la împlinirea, în luna decembrie, a 30 de ani de „libertate”, redobândită de poporul român odată cu căderea regimului comunist. Iar prezența lui Mihai Șora în acest cadru a inflamat serios spiritele în societate, de vreme ce filosoful a fost unul dintre ajutoarele Anei Pauker, politician de calibru al Partidului Comunist (fost ministru de Externe). Mai mult, Șora a fost redactor-șef în cadrul Editurii de Stat pentru Literatură și Artă și în perioada cât a locuit în Franța a fost membru al Partidului Comunist Francez. Astfel că, pe undeva, sunt perfect justificate protestele acelora care se simt jigniți de lecțiile anticomuniste predate de un fost om al sistemului comunist.
Pe de altă parte, nu trebuie să scăpăm din vedere alte lucruri, precum acela că Șora a fost silit să rămână în România de regimul Comunist, care nu i-a mai permis să se întoarcă la familie în Franța. Apoi, a fi referent de specialitate la Ministerul de Externe nu reprezintă nici pe departe că a fost mâna dreaptă a Anei Pauker, așa cum se menționează pe diverse canale, ci că a fost un bun profesionist în acel cadru. În același timp, nici faptul că a fost redcator-șef în cadrul Editurii de Stat nu îl incriminează neapărat ca fiind om de bază al sistemului. A fi redactor-șef al unei edituri, poziție mai degrabă tehnică, nu este nici pe departe același lucru cu a fi director sau orice altă funcție de conducere.
Scurt pe doi, ideea este că se exagerează foarte mult, din ambele tabere. Mihai Șora nu a fost nici dracul pe Pământ, după cum îl văd pesediștii de astăzi, dar nici îngerul fără de pată după cum îl portretizează mișcarea de stradă și, în special, tineretul userist. Pentru că, vedeți voi, aici se dă adevărata bătălie, pe teritoriul electoral contemporan. Nu pentru că, vezi Doamne, ne-ar fi venit deodată moralitatea la cap și am început să protestăm din pură convingere.
Bun, iar acum să o spunem pe aceea dreaptă: cum îl poți acuza pe Mihai Șora că a fost comunist, tu, simpatizant PSD, partid ce își trage rădăcinile, oamenii și mentalitatea fix din acea perioadă de tristă amintire? Și, la fel, cum îi poți nega trecutul și îl poți transforma în simbol anticomunist pe unul care, de bine ori de rău, a făcut parte vreme de zeci de ani din sistemul pe care tu îl înfierezi zi și noapte? La urma urmei, cât de mult contează dacă până la urmă Mihai Șora a fost sau nu a fost un comunist șadea, de vreme ce nivelul ipocriziei în discursul public a atins asemenea cote? Cum ne mai permitem noi, imoralii pământului, să aducem în discuție etica și întocmai moralitatea?
