Sărbătoarea românească a iubirii marchează începutul primăverii și aduce cu ea numeroase tradiții de Dragobete. În fiecare an, românii celebrează iubirea pe 24 februarie.
Semnificația zilei de Dragobete
Dragobete, zeu al tinereţii în Panteonul autohton, este un tânăr chipeş şi năvalnic, peţitorul păsărilor care, la sfârşit de februarie, încep să îşi caute perechea şi să îşi cânte iubirea. Dragobete este o divinitate mitologică asemănătoare lui Eros (zeul iubirii, în mitologia greacă) și Cupidon (sau Amor, zeul roman al dragostei). Acesta este cunoscut și sub numele de Dragomir, considerat în credința populară românească fiul Babei Dochia.
De-a lungul secolelor, românii au transformat Dragobetele în „zânul dragostei”, zeitate ce îi ocrotește și le poartă noroc îndrăgostiților. A devenit protectorul iubirii și a celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete.
Superstiții și obiceiuri de Dragobete
O serie de tradiții și superstiții sunt legate de sărbătoarea românească a iubirii. În popor se spune că cei care participă la Dragobete vor fi feriți de boli și mai ales de febră. De asemenea, o altă superstiție notează faptul că Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat.
Se crede că este bine să fii alături de persoana pe care o iubești în ziua de Dragobete pentru a fi împreună tot anul. Cine vede pupăza în această zi de sărbătoare va avea noroc tot anul. De asemenea, dacă vei vedea o pereche de păsări, vei fi iubit/ă mereu.
Alte superstiții populare spun că dacă plouă în ziua de Dragobete, primăvara va fi lungă şi frumoasă. Nu este bine să coși sau să speli în această zi. În schimb, se face curăţenie pentru ca zilele ce vor urma sa aducă noroc și belșug în casă.
Tradiții de Dragobete
La sat, ziua de Dragobete era o sărbătoare plină de semnificații și tradiții. În dimineața zilei de Dragobete, fetele și băieții plecau în cete spre pădure. Băieții adunau lemne pentru foc, iar fetele culegeau ghiocei și violete, flori pe care le păstrau ulterior la icoane.
În unele zone, fetele și femeile tinere strângeau zăpadă proaspătă, o topeau și se spălau cu apa astfel obținută pe păr. Se credea că această apă era „născută din surâsul zânelor” și are proprietăți miraculoase.
Tot de Dragobete, tinerii îmbrăcaţi în straie populare culeg ghiocei pe care îi aduceau apoi în casă. După tradiție se spune că numărul ghioceilor culeși va fi egal cu numărul puilor de cloșcă din gospodărie în acel an.
Foto de colecție – Dragobete sărbătorit în satele românești
Citește și Dansul Călușarilor: de la ritual inițiatic, la ritmuri amețitoare.
