NATO nu se teme sub nicio formă de racheta Sanatan II cu care Putin tot amenință. În acest moment, Rusia dispune de 100 de rachete strategice operaționale pe combustibil solid și 145 pe combustibil lichid. Acesta fiind și motivul pentru care britanicii râd când aud amenințările nucleare rusești, știind că au un arsenal nuclear „funcțional” egal sau mai mare decât cel rusesc.
În acest moment, Rusia este extrem de dependentă de cele 48 de rachete sovietice Satan I. Propagandiștii ruși au început să răspândească povești despre temuta rachetă Satan II cu gândul că vor înfricoșa Alianța Nord-Atlantică. Doar că, pentru a produce rachete Satan II, rușii au nevoie de oțelurile speciale produse de compania suedeză Sandvik, care s-a retras în din Rusia. Așa că poate în aproximativ 15-20 de ani, rușii vor putea obține rachete Satan II funcționale.
Problemele cu lansarea rachetelor Satan au devenit foarte serioase odată cu cererile Finlandei și Suediei de a adera la NATO. Trebuie menționat faptul că pentru a putea pune pe traiectorie acest tip rachetă masivă, de 220 de tone, este necesar ca motoarele de rachetă să utilizeze combustibil lichid. Iar rachetele cu combustibil lichid, spre deosebire de cele cu combustibil solid, au o accelerație inițială mai mică. Din această cauză, faza inițială a zborului – decolarea pe traiectorie cu motorul pornit, durează destul de mult. De aceea, bazele de lansare ale lui Satan se află în centrul Siberiei sau la granița cu Kazahstanul. Timpul îndelungat de care au nevoie să se ridice îi obligă pe ruși să le tină cat mai departe de teritoriul „dușmanului”.
Pe durata acestei lungi faze de lansare, rachetele Satan I și II sunt ușor de observat de sateliții americani SBIR (Space-Based Infrared System), dar și de interceptat de sistemele anti-rachetă. Astfel, odată cu aderarea Finlandei la NATO, se estimează că TOATE rachetele Satan I și II pot fi doborâte cu ușurință, imediat după decolare.
Este cunoscut și faptul că Rusia are și alte 272 de rachete strategice „obișnuite” cu combustibil solid: Topol (SS-25), Topol-M sau Yars mai moderne. Problema este că nu mai au bani să le susțină. Rachete cu combustibil solid, au o durată medie de viață între 15 și 20 de ani. După aceea, apar fisuri în masa de combustibil și există riscul de explozie în zbor.
Situația actuală este următoarea: celor 45 de rachete sovietice Topol produse între 1985 și 1992 li se apropie termenul de „expirare” și trebuie înlocuite. Astfel, trei sferturi (45 de rachete), care sunt produse între 2000 și 2005 ar trebui înlocuite.
Jumătate dintre rachetele mobile Topol-M și Yars, 126 în total, au fost programate pentru înlocuire din 2006. Instalate pe benzi transportoare grele, aceste arme mobile se uzează mult mai repede din cauza vibrațiilor decât rachetele similare stocate în depozite speciale.
De fapt, în loc de 272 de rachete cu combustibil solid, Rusia poate conta doar pe un sfert, aproximativ 100. Perspectivele devin și mai problematice: peste 50 dintre componentele esențiale pentru producția de combustibil solid nu sunt produse în Rusia.
Situația a fost agravată de embargo și de faptul că pe 21 aprilie a luat foc uzina chimică Dimitrievsky din orașul Gorki – locul în care se producea combustibil solid pentru rachete. Incendiul de la fabrica Dimitrevsky a fost provocat de ucraineni, care au atacat strategic zona.
În Rusia, efectele acestui incendiu și intrarea Finlandei în NATO au fost în general „trecute cu vederea”, însă implicațiile în materie de securitate ale acestor două evenimente sunt devastatoare pentru Rusia, iar Putin știe asta. Acesta este și motivul pentru care tot iese în față și amenință, încercând să dea senzația că are totul sub control.
Citește și Evenimente istorice uimitoare care nu au fost predate la școală.
