Poți încerca să cunoști o persoană prin fotografiile pe care le realizează. Astăzi stăm de vorbă cu Vlad Eftenie, arhitect, lector doctor, cadru didactic în cadrul UAUIM București și cel care a adus fotografia urbană și de arhitectură în atenția publicului.
Arta fotografică mi-a oferit posibilitatea de a fi eu însumi, de a fi relevant, de a-mi contura un mod de viață în care să mă regăsesc liber și creativ, spune Vlad Eftenie.
Vă invităm să aflați mai multe despre el, despre pasiunea pentru fotografie, dar și câteva sfaturi pentru fotografii reușite cu telefonul mobil.
Cine este Vlad Eftenie?
Sunt arhitect, lector doctor, cadru didactic în cadrul UAUIM București. Membru al departamentului Sinteza de Proiectare, titular al cursului de fotografie, privită prin prisma metodei complexe de investigare în planul imaginii de arhitectură și urbane. Am inițiat-o astfel prin studiul doctoral, cu titlu de inovare în domeniu. Susțin numeroase workshop-uri, seminarii având ca subiect „storytelling-ul” vizual, autor și co-autor de expoziții cu temă urbană, de arhitectură și de stradă. Sunt pasionat de asemenea de explorări, de muzica bună, de plimbare.
De unde a apărut pasiunea pentru fotografie?
După absolvirea facultății, am simțit o nevoie esențiale de a explora și de a descoperi lumea. Aparatul foto s-a dovedit atunci cel mai bun instrument pentru a îndeplini aceste nevoi. Am pornit de la zero, sunt autodidact, nu am avut nici cea mai mică afinitate pentru fotografie și tehnică, până în acel moment. Formarea de arhitect mi-a oferit cel mai probabil o bază în ceea ce privește percepția spațială, simțul de orientare, înțelegerea mecanismului urban. Probabil că fotografia, ca de altfel orice fapt sau instrument relevant, a apărut doar când am fost pregătit să mă deschid spre aceasta. Ușor-ușor, m-am aventurat creativ, am simțit că pot exprima lucruri pe care doar eu le văd și îi mira pe ceilalți. Mediul digital, abia devenit accesibil, mi-a oferit un teren de joacă cu alternative nelimitate. Apoi am pășit pe teritoriul filmului, am învățat tehnica fotografiei, m-am apropiat de lumina bună, de „momentul de grație”, am aflat lucruri despre mine și despre lumea observată pe care nu le știam dinainte, m-am transformat decisiv. Fotografia a adus cu sine un mod de viață.
Care crezi că este cea mai bună fotografie realizată de tine?
Obișnuim să spunem că nu am realizat-o, încă :). Aleg și eu dintre cele mai cunoscute, săritorii peste bălți, sărutul din zăpadă, sau cel de pe malul Senei, fetița din cofetărie sau luna la Coloana fără Sfârșit a lui Brâncuși. Sau poate prima zăpadă, imagine care mi-a adus un premiu în cadrul Sony World Photo în 2014.
Ce înseamnă pentru tine creativitate în fotografie?
Înseamna să reușești să fii personal și autentic, transformând și exprimând cât mai intens emoțiile resimțite în diverse situații, de inspirație. Să fii foarte tu însuți prin ceea ce faci, mie cel puțin îmi dă o stare de împlinire, un scurt moment de bucurie interioară, când simt asta. Copilul interior radiază atunci când este creativ. Prin fotografie, în general prin practicarea unei arte, ne putem oferi această ocazie. Într-o lume în care toată lumea vrea să fie ca toata lumea, pentru siguranța stării de apartenență (cea mai scurtă cale de a deveni anonim, de altfel), a dori sa fii tu însuți devine un act de curaj.
Cum îți găsești inspirația?
Mă las purtat de ceea ce simt, de lumină, de atmosferă, încerc să gândesc cât mai puțin. Mă las uimit, mirat, entuziasmat, ascult cât mai des muzică bună și încerc să mă plimb și să observ lumea. Senzațiile oferite de experiențe noi sunt intense și mai fac imediat să îmi doresc să exprim ce simt, prin imagini.
Dacă ar fi să alegi să fotografiezi în fiecare zi același peisaj/spațiu ce ai alege? Care este sursa ta continuă de inspirație?
O fac deja de foarte mulți ani, am ales Ateneul din București, mă inspiră infinit. Și apusul pe Herăstrău, în zona de nord. Deși pare că nu se schimbă nimic, lumea nu e niciodată la fel, atmosfera nu e niciodată identică, de la minut la minut, eu nu mai sunt același, mâine. Lecția revenirii cu obstinație într-un loc pe care nu-l simți epuizat este că mai e mereu ceva de aflat, de descoperit, luându-ți repere, poți afla ce se schimba și în tine, în timp. Iubesc să merg la Paris, mă simt inspirat acolo cât pentru două vieți. Din contra, exercițiul de acolo este să pozez turnul Eiffel de fiecare dată altfel, să găsesc mereu un mod nou de a-l vedea și fotografia, de a fi creativ dincolo de clișee sau de propriile puncte de stație fixe. În București, eu stau pe loc și observ evoluții, în Paris mă mișc eu pentru a afla lucruri noi, sunt abordări diferite.
Le poți oferi cititorilor câteva sfaturi pentru fotografii reușite cu telefonul mobil?
Desigur, în primul rând să aibă mai multă încredere în el ca instrument fotografic. În continuare primesc întrebarea „poza asta e făcută cu telefonul sau cu aparatul?”. Dacă nu se simte cu ce e făcută, e prea puțin important, atunci, cât timp exprimă ceea ce simți și mișca ceva în privitor. Să exploreze intens meniul cu setări manuale, probabil 95% dintre cursanții mei nu făcuseră asta, pana în momentul cursului. De acolo poți controla setări precum sensibilitatea iso, timpul de expunere, tipul măsurării luminii, compensarea expunerii, temperatura de culoare sau intensitatea cromaticii, pentru a realiza imagini cu impact vizual sporit. Să deprindă încadrarea, în fotografie e mai important ce izolăm din campul vizual, să păstrăm doar esențialul. Grijă la relația dintre prim plan, subiect și fundal, una îl potentează pe celălalt. Iluminare, compoziție, moment, toate sunt esențiale. Să te obișnuiești să observi imersiv și detașat în același timp e o deprindere care se poate forma în timp. Grijă la linia orizontului – trebuie sa fie perfect orizontală sau să șteargă înainte obiectivul, adesea sunt amprente pe el și se întind dâre în imagine.
Ce a oferit arta fotografică omului Vlad Eftenie?
Posibilitatea de a fi eu însumi, de a fi relevant, de a-mi contura un mod de viață în care să mă regăsesc liber și creativ, câteodată să fiu plătit pentru ceea ce iubesc să fac, mi-a conferit o voce, m-a făcut vizibil și m-a adus în fața oamenilor. Eu îi dau înapoi întreaga mea energie, iubire, respect și prețuire.
Cum crezi că va arăta viitorul fotografiei?
Deși din ce în ce mai multă lume produce imagini, calitatea acestora rămâne dependentă de priceperea unui procent constant de autori, care își educa știința și priceperea, care își dedică energia și entuziasmul. Într-o lume condusă de expunerea pe ecranele telefoanelor și de privirea absolut razantă a imaginilor, accesul la profunzimea mesajului este din ce în ce mai restrâns. Dacă nu te înscrii în trenduri și mode, dacă imaginile nu conțin roșu, pisici, lună plină sau cine știe ce eveniment „live”, practic nu prea interesează pe nimeni ce ai de spus. Publicul larg șlefuiește acum ceea ce devine artă, și nu invers, cum ar fi normal să se întâmple. Iar asta duce la rezultate cu potențial de non-valoare, în timp. Viitorul suna filtrat, convenabil, comod, clișeistic, fără prea multe semne de întrebare.
Citește și Bastian Wood – povestea unui brand cu iz transilvănean.
Sursa foto: Vlad Eftenie
