Sigur, teoriile prezentate foarte succint în prima parte a articolului nostru sfidează oarecum ridicolul. Majoritatea covârșitoare a oamenilor ar ridica mirat din sprâncene la lecturarea oricărui status de Facebook care anunță așa ceva. Dar dacă, totuși, prin absurd, aceste statusuri din cale afară de ciudate ar putea avea un sâmbure de adevăr? Dacă totuși cineva își dorește să fim mai speriați decât e cazul de acest inamic invizibil, cu nume de robot? Dacă cineva se va îmbogăți masiv de pe urma fricii noastre (sigur cineva o va face, dar păstrăm întrebarea pentru farmecul retoricii)? Dar dacă nimic nu va mai reveni la normal după ce trecem de această criză, precum tot anunță din ce în ce mai multe voci care parcă testează receptivitatea maselor largi?
Nimeni nu știe nimic
Acestea sunt întrebări fără un răspuns cert. Nimeni nu știe de fapt cu ce avem de a face. Iar tocmai acest lucru pare a fi cel mai înspăimântător adversar al nostru în momentul de față: că nimeni nu știe nimic. Medicii habar nu au ce tratează și cum, autoritățile sunt complet depășite de măsurile ce trebuie luate peste tot în lume, oamenii încă nu știu ce li se întâmplă și cum trebuie să reacționeze, economia nu știe ce a lovit-o, preoții par a nu mai ști dacă și unde există Dumnezeu, părinții și bunicii nu știu dacă mai apucă ziua de mâine, copiii nu au niciun indiciu despre cum vor plăti chiriile dincolo de vară… Lista incertitudinilor poate continua astfel la nesfârșit. Trăim într-o mare haotică de păreri și soluții aparente care, cumva, ar reprezenta cheia magică a ieșirii noastre de aici.
Într-o astfel de epocă, în momente precum acestea în care lumea pare atât de fragilă și de neajutorată, nicio întrebare nu este inutilă și niciun răspuns nu este de lepădat. De aceea, e bine să ne întrebăm, măcar de dragul exercițiului: și dacă nu suntem decât niște oi?
Citește și:
Turkmenistan interzice folosirea cuvântului „coronavirus”
