context: În ultimele zile, după ce s-a încheiat etapa a 12-a din Liga 1, în presa sportivă centrală au apărut mai multe declarații halucinante ale patronului FCSB, Gigi Becali, și ale antrenorului acestei formații, Nicolae Dică. Acestea au venit pe fondul înfrângerii echipei la Craiova (1-2) și pierderea poziției de lider al clasamentului în detrimentul celor de la CFR Cluj. Imediat după meci, Dică a spus la conferința de presă că are nevoie mai multă libertate în a-și face meseria. Apoi, Becali a declarat la Digisport că el este vinovat pentru rezultat și a admis că el face schimbările la echipă.
Nu ne-a fost ușor să publicăm acest titlu. Cititorii Onlime au remarcat cu siguranță până acum seriozitatea și rigurozitatea de care dăm dovadă când prezentăm cele mai noi informații din toată lumea. Numai că, aceleași principii solide pe care le avem ne-au obligat să luăm o poziție ușor nefirească pentru publicația noastră. Suntem sinceri cu cititorii noștri când spunem că ne pare rău că suntem nevoiți să abordăm în această manieră un subiect despre Nicolae Dică, un fost jucător remarcabil, care în prezent antrenează (vezi Doamne) clubul de fotbal cu cei mai mulți suporteri din țară. Dar cineva trebuie să o facă. Din capul locului suntem nevoiți să admitem că nu avem niciun fel de preferințe fotbalistice, dar că ne interesează fenomenul per ansamblu și implicările lui sociale. Așadar, departe de noi gândul de a destabiliza un club sau altul. Însă…
Nicolae Dică, prin rolul de marionetă FCSB-istă pe care continuă să și-l asume cu o seninătate vecină cu nebunia, nu face decât să se compromită ca antrenor, ca fost jucător, ca profesionist, ca persoană respectabilă, ca om. Ceea ce face el în aceste momente nu are nici cea mai palidă urmă de profesionalism, de normalitate, de bun-simț, de umanitate. Acceptarea acestui viol continuu de atâta vreme (din mai 2017) îl face fie din cale afară de nesimțit, fie din cale afară de… naiv, fie ambele. Trăim vremuri urâte. În fond, ce mai înseamnă normalitatea astăzi, cu atât mai mult în această lume puturoasă a fotbalului românesc? Sigur că nu mare lucru.
Din păcate pentru el și pentru noi, cei care până acum l-am admirat pentru realizările pe care le-a avut din postura de jucător, imaginea pare să-i fie compromisă definitiv în ochii celor mulți. Ce nu înțelege Nicolae și alții precum el din acel club, că sunt destui (asta ca să nu spunem „toți”), este că el reprezintă un model pentru cineva, de undeva. Un copil care i-a admirat cu gura căscată golurile pentru Steaua și care l-a privit întotdeauna cu respect, fie va înțelege că acest comportament de om fără principii este perfect normal și și-l va însuși, fie își va pierde și cea mai mică urmă de simpatie pentru personajul Dică. Iar asta nu poate decât să ne mâhnească.
Nu e treaba noastră să îl salvăm pe omul Dică din ghearele penibilului. Misiunea pe care ne-o însușim este, în schimb, de a transmite tuturor acelora care ne citesc că țara asta a ajuns unde a ajuns din cauza acestor comportamente de moluscă. Atâta vreme cât nu avem coloană vertebrală, demnitate și măcar un minim respect față de noi înșine, lucrurile vor merge invariabil în direcția greșită.
Dumitru Răzvan,
redactor
