S-ar putea să spun câteva lucruri care vor deranja. Dar, într-o oarecare măsură, mă simt nevoit să o fac pentru că aici trăiesc și tot aici îmi voi crește copiii. Deci, cum adică „ne cam luăm la mișto destinul”?
În România, după cum vedem, lucrurile devin din ce în ce mai rele. Situația se înrăutățește de la o oră la alta, iar, din păcate, perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare. Asta deși, așa cum am atras atenția și aici, țara noastră a avut tot timpul din lume pentru a se pregăti de venirea acestei nenorociri. Dar acum nu aș vrea să ne mai referim la autorități și la proverbiala lor incapacitate de a face orice. Conducătorii sunt cum sunt, dar vă invit să ne uităm puțin la noi. Noi, cei care ne pricepem atât de bine să acuzăm în stânga și în dreapta, care suntem primii în materie de plâns și înjurat președinți.
Vânare de vânt
Păi ce facem noi pentru a ne ajuta țara, societatea și, implicit, familiile și copiii? Facem caterincă și miștouri și plimbăm peștișorii în pungi. Scoatem cățeii de usturoi pe stradă și umplem piețele de indignați ce suntem. Evadăm din spitale și luăm taxiurile gripați. Tușim în fața vânzătorilor și ne înghesuim la supermarket. Ne strângem în spatele blocului și îi înjurăm pe cei care urlă că situația e dezastruoasă. Vorbim la sanchi, ne punem un șpriț și ne spunem că nouă nu ni se poate întâmpla. Apoi, ce să vezi, ne plângem morții. Sau alții ne plâng pe noi. Dar de data asta, nu la sanchi, ci pe bune.
Cum putem emite noi pretenții de la autorități, de la Iohannis, Orban, USR și PSD, de la poliție la medici și vecini, dacă pentru noi totul este o joacă? Cum să înjurăm țara asta că nu ne vrea binele dacă noi, cu armata pe străzi, umplem piețele și băncuțele pentru că ne-am plictisit acasă? Cum să devenim noi credibili în fața destinului și lui Dumnezeu dacă noi, poporul român, îi luăm la mișto în fiecare zi? Vorba lui Pittiș: „Răspunsul, prieteni, e vânare de vânt”.
Citește și:
COVID-19 ne poate afecta mai mult mental. Note de jurnal
